Dincol’ de zare – Armonix
Dincol’ de zare e-o dimineaţă
Mai glorioasă fără apus
Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă
Am pe vecie cu-al meu ISUS
.
Dincol’ de zare n-a fi durere,
Boale, necazuri, pe veci s-au dus.
Ci desfătare şi fericire,
Zi nesfârşită fără apus.
.
Dincol’ de zare, o, ce splendoare!
Eu dus de îngeri în faţa Sa!
Iar tatăl veşnic, mie un nevrednic,
Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.
.
Dincol’ de zare, ce întâlnire,
Cu preaiubiţii plecaţi în cer!
Şi-ntr-o unire făr despărţire,
Vom fi cu Tatăl acasă-n cer !
